Amintiri din "Epoca de Aur": Naţionala de hochei

S-au scris mii de pagini despre războiul rece dintre steaua şi Dinamo sau despre nopţile albe din piaţa Universităţii, prilejuite de succesele "generaţiei de aur". Şi hocheiul românesc are însă eroii săi, poveştile sale pline de umor şi dramatism. În urmă cu cîteva decenii, ne luptam de la egal la egal cu marile forţe ale planetei. azi ne zbatem în anonimat, aducîndu- ne aminte de acest sport doar cu ocazia confruntărilor cu iz naţionalist între teaua şi Miercurea Ciuc. E timpul poate să trecem în revistă măcar o parte din momentele antologice care au marcat hocheiul românesc în "Epoca de aur". O poveste spusă chiar de unul dintre titanii acelor vremuri, fostul căpitan al tricolorilor, Eduard Pană, actualmente secretar general al federaţiei de specialitate. ascensiunea hocheiului autohton începe în 1964, o dată cu prezenţa la olimpiada de la innsbruck. Trei ani mai tîrziu, românia avea la Viena şansa primei promovări în grupa mondială. Cînd totul mergea ca pe roate, a intervenit însă destinul. "La meciul cu polonia, la 3-2 pentru noi, i s-a rupt crosa fundaşului Czaka. adversarii erau în atac, iar el s-a repezit spre coechipierul Kalamar, să îi ia crosa din mînă! Czaka trăgea, Kalamar nu-i dădea drumul, ca la jocurile cu sfoara. polonezii au profitat şi au marcat pentru 3-3. În episodul următor, am întîlnit ţara gazdă. Conduceam după o jumătate de oră cu 5-0 şi nea mişu Falmaropol a trimis cîţiva titluari la cabine. 5-1 nu-i nimic, 5-2 se mai întîmplă, 5-3 deja este alarmă... urlă după jucători, dar unii erau deja echipaţi prin tribune sau plecaseră. Ce să mai vorbim, un adevărat circ şi pînă la urmă s-a terminat 5-5, ratînd astfel promovarea", rememorează Eduard Pană.

Sechestrati de securitate
Remiza halucinantă cu Austria a stîrnit multe controverse, jucătorii fiind acuzaţi în ţară de non-combat. La partidele de la campionatul mondial a asistat şi un român stabilit în Austria, un oarecare nea Puiu Popescu, prieten cu antrenorul Flamaropol. acesta le-a oferit jucătorilor cîte 100 de şilingi pentru o victorie, bani din care puteau achiziţiona de acolo un ceas pe care îl vindeau acasă cu 1.000 de lei. securiştii din delegaţie au interpretat însă gestul lui nea puiu ca o mită pentru a vinde meciul cu austria. "În tren, la întoarcere, la Ploieşti, s-au urcat nişte securişti şi au început să ne strîngă cu uşa către centrul trenului. pînă la Bucureşti, de frică, am aruncat pe geam aproape tot ce cumpărasem. pe peronul de la nord, din ordinul generalului Buzea, am fost săltaţi ca nişte hoţi şi băgaţi în dube. am fost anchetaţi o zi şi o noapte, iar mie, deşi eram sergent major în miliţie, mi-au lăsat doar o rochie pe care o luasem pentru nevastă-mea!", povesteşte Eduard Pană.

Continuarea in Kicker SportMagazin de luni 16 aprilie 2007