Fotbalistul care a vrut fotbal şi a ales fotbalul

Căpitanul şi-a părăsit corabia la care a lucrat de zor şi pe care a dirijat-o timp de şaisprezece ani. A ales altă cale acum. Una care îl va duce în acelaşi ocean al Ligii Campionilor, dar din apele Rinului, nu ale Manzanaresului.

Raul a dat cerveza spaniolă pe pils-ul german, jamon-ul castilian pe cârnaţii vestfalici. A dat luciul blanco pe albastrul închis al lui Schalke. Seninul cer madrilen pe cel întunecat de la Gelsenkirchen. Vremea frumoasă pe cea ploioasă. Monumentele istorice şi muzeul Prado pe mine de cărbuni şi industrie grea. A părăsit un oraş atracţie turistică pentru un altul în care singurele monumente de vizitat sunt un turn de gaze şi chiar stadionul pecare va juca.

Gelsenkirchen nu este Madrid, cum nici furnalele uzinelor germane nu sunt deloc Plaza Cibeles. Însă, Glesenkirchen oferă ceva ce Raul şi-a dorit: fotbal. Raul a dorit să joace fotbal şi a ales să o facă. A renunţat la multe, dar nu la jocul preferat. A plecat pentru a fi liniştit, deoarece liniştea lui vine din teren. Dacă Realul său nu îi mai dădea bucurie, Fotbalistul Raul a ales să plece. Sufletul său va rămâne alături de Real pentru totdeauna şi probabil că într-o zi nu de peste mult timp se va întoarce acolo. Dar, deocamdată, mai vrea să joace şi a decis să o facă fără resentimente. Pentru că bucuria lui este fotbalul, indiferent unde se joacă.