EDITORIAL TEODOR BURNAR/ Serbodirectia

10 puncte si patru locuri se casca între Serbia si România. Sârbii vor juca aproape sigur la Cupa Mondiala, în timp ce noi vom privi înca o data la televizor, competitia suprema.

Se fac doisprezece ani de când n-am mai fost colegi de dineu cu englezii, americanii, francezii, si celelalte popoare din lagarul capitalist, cum ar zice fratii nostri nordcoreeni. Care, ironia sorii, o sa joace la Mondiale. Buddha a fost generos.

Serbia ne-a batut în martie la Constanta, dar ideea returului de sâmbata, nu trebuie sa fie revansa. Cum sa ai resentimente fata de cineva care ti-a aratat cum se joaca fotbal? Pe de alta parte, revansa e o chestiune de mijloace, nu de intentii. Vorba lui Mourinho, exista oua de calitatea A, B, si C. Sârbii au facut pâna acum omleta cea mai buna din grupa, pentru ca au cele mai bune oua. Si, daca vrem sa ne jucam cu cuvintele, si pe cele mai mari.

Francezii par sa iasa pe doi în acest concurs gastronomic, chiar daca ei au oua de aur gen Ribery si Gourcuff, în timp ce noi românii, am spart multe din ele pe drum. Dupa care ne-am facut cu ou si cu otet. Partida cu Serbia este ultimul nostru mare meci din aceasta campanie de calificare.

Jucam pentru mândrie, pentru demnitatea de a iesi cu capul sus dintr-o întrecere compromisa înainte de înscaunarea lui Razvan Lucescu, dar si pentru ramânerea în a doua grupa valorica la tragerea la sori a viitoarelor preliminarii. N-ar trebui sa exista presiune, nici teama, ci doar "rautatea" pozitiva a outsiderului.

Duelul de la Belgrad trebuie sa ne imprime direcia de mers, spre Euro 2012.